Problema oamenilor este că nu mai luptă pentru tine, nu mai sunt cum erau la început...

      Problema oamenilor este că nu mai luptă pentru tine, nu mai sunt cum erau la început sau poate ca e o iluzie. Mă gândesc că la început, când totul este instabil sentimentul de instabilitate oferă o stare euforică, o doză de adrenalină. Omul care stă alături de tine, stă pentru că așa simte, nu-l îndepărta. Poate tu înțelegi că îți aparține într-o anumită măsură, dar te înșeli. Nu îți aparține deloc. Absolul deloc.


      Până oamenii de lângă noi nu înțeleg că nimeni nu le aparține, nu pot gusta din fericire. Te poți gândi ce simți când un om îți aparține? Probabil o presiune mare asupra ta, un sentiment de vinovăție. Dar cum se simte omul acela? Spionat, fară spațiu personal, fără intimitate. Cât suportă asta? Până îi încalci limitele, până când se satură să dea explicații.

    Trebuie să înțelegem odata pentru totdeauna că nimeni nu ne aparține, cand vom reuși această performanță, vom fi eliberați sau vom elibera.