Îmi spui că ții la mine dar mă ții departe de tine, mă ții strâns în brațe când sunt aproape și în tăcere când nu sunt. Ai buzele otrăvite și sărutul dulce, plin de pasiune. Îți lipsesc dar nu faci nimic, doar aștepți. Aștepți să te sun, aștepți mesajul meu. Dar iubitule, nu îți face iluzii, îți promit că vremurile astea vor apune. M-am săturat de lacrimi ce îmi curg și de speranțe spulberate.
Mă strângi atât de tare în brațe, speri să îmi rupi coastele și să-mi străpungă inima, dar nu îți face probleme... mi-ai frânt-o de atâte ori, mi-ai inundat-o cu sânge rece. Am spălat-o mereu cu lacrimi amare ... și vreau să știi că doare.
Mă strângi atât de tare în brațe și mă storci de lacrimi, te uiți la mine și-mi ștergi lacrimile: Îmi spui să nu mai plâng, dar nu faci nimic în privința asta. Lacrimile mele se lipesc de fața ta, acolo unde le va fi locul când nu voi mai fi, când inima ta va fi bucăți și vei spera să mă iei în brațe, dar nu voi mai fi.
Iubitule, totul în viață se plătește, eu știu pentru cine plătesc, dar tu? Tu oare vei știi când vei suferi că ăsta e blestemul omului care te-a iubit cel mai mult?
