Aveam nevoie de o experiență ca asta...

      În viața noastră minunată avem parte de tot felul de lucruri, unele bune, altele rele. Un principiu pe care eu il am spune că din lucrurile bune primim bucurie, iar din lucrurile rele primim lecții. Deci, mereu ieșim câștigați, indiferent de experiență.

     Aveam nevoie de o experiență ca asta, de un om care într-o perioadă scurtă de timp mi-a câștigat respectul, aprecierea, atracția și aproape chiar și iubirea. Aproape. Dar mă bucur că a fost doar aproape. După ce a reușit toate aceste lucruri, totul a luat-o la vale la fel de rapid. După ce adevăratul interes și-a făcut apariția, după ce ignoranța și respingerea au apărut am înțeles că doar în anumite momente și toane sunt binevenită. Dar eu am dreptul de a alege și sunt conștientă de acest lucru. Diferența dintre noi nu este că avem sau nu avem dreptul de a alege, pentru că toți avem dreptul ăsta, adevărata diferență este că unii știu și alții nu știu că-l avem. Așa că am ales. Am ales să nu am de a face cu un om care te sună și te caută la 4:30 dimineața, băut, cu farurile sparte la mașină.

     Aveam nevoie de un om ca ăsta să înțeleg ce vreau, să înțeleg că a doua zi destinul își trimite oamenii să îți zică că nu trebuie să stai lângă oameni care nu îți fac plăcere, lecția care a venit ca o concluzie după proba practică. Viața este ca o carte din care deduci lucruri ce vor urma pe parcurs ce o citești. Viața este o aventură minunată la început, când ai doar de învățat.

   Înainte de a cunoaște oameni dă-ți sentimentele la volum mic, abia să le poți observa, și dă conștiința la maxim.

 

Trebuie să fii egoist dacă îți vrei binele.

     
       Nu este o forma de a instiga când zic că ai nevoie să fii egoist. Trebuie să înțelegi că oamenii vor să faci așa cum vor ei ca să le fie lor bine. Dar... Aici apare un ”dar..”. Dar de binele tau cui îi pasă?
Aici vine momentul când tu trebuie sa fii egoist. Oamenii îți vor spune că greșești, că alegerea ta nu e cea potrivită și că ei îți vor doar binele.

        Și ei de unde știu că e bine sau nu? Tu ce simți?
     
       Dacă zici că ești o vertebrată, ajustează-ți coloana vertebrală la poziția potrivită și pune piciorul în prag, alege binele pentru tine. Fă ceea ce simți și nu te mai lăsa șantajat emoțional de oamenii din jurul tău. Nu amâna, te încurci mai tare în propriile decizii, adică deciziile lor. Nu te mai lăsa influențat si acționează. Timpul trece și obosești, iar când obosești devii irascibil și până la urmă tot ceea ce simți vei face, dar cu grabă, tunete și fulgere. Ca o furtună.
 O furtună care face ravagii până năruie tot ce a fost.

Zâmbește, iartă și emană fericirea!

     
           De ce să nu ne bucurăm de viață când noi doar una avem? De ce să nu iertăm? Și să pierdem oamenii din viața noastră? E adevărat că ne supărăm când cineva ne greșește, dar suntem oameni, toți greșim.

           Supărarea mea cea mai mare o am pe omul căruia nu i-am greșit, i-am făcut bine, îmi zâmbește, accepta îmbrățișarea mea, acceptă aparent totul la mine, dar, mă surprinde când mă urăște în taină, îmi vrea și îmi face rău. Pe acești oameni îi țin aproape, mai aproape decât pe adevărații mei prieteni. (Ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape) Vreau să le dovedesc că eu nu am sufletul otrăvit, nu am frustrări, eu am decât compasiune pentru sufletul lor rece.
     
       Nu îmi plac oamenii cu sufletele reci, care vor doar să treacă prin sufletul meu, să lase drumuri ce duc spre nicăieri. Pe acești oameni îi accept așa cum știu eu mai bine. Dacă cineva suferă din vaste motive, tu nu îi mai da un alt motiv, nu îl înrăi mai tare, iubește și dovedește că undeva, cuiva îi pasă.
      Ce rezolv dacă lupt împotriva focului cu foc? Nimic nu se schimbă dacă am sentimente negative împotriva lor, așa că eu observ, păstrez distanța necesară pentru protecția mea, întind o mână de ajutor dacă pot. Văd secretele lor față de mine în ochii lor, văd zâmbete forțate, dar văd și rănile care trebuie pansate în sufletul lor.
 
      Din desenele copilăriei, mereu personajul negativ ducea lipsă de iubire și apreciere. Așa e și cu oamenii.
Dacă mă iubești, te iubesc. Dacă mă urăști, mă supăr, mă consum, mă întreb ce am greșit, dar tot te iubesc. Sufletul meu nu poate fi rău, unde alții au frustrare, eu am compasiune de oferit.

   
     

Intensitatea nu este de lungă durată.

    În articolul precedent am vorbit despre cât de mult apreciez eu libertatea, defapt o iubesc. Iubesc libertatea oamenilor care pot fi astfel, însă libertatea lor de a iubi este mică și limitată. Iubirea presupune o serie de îndatoriri. Îndatoririle nu sunt pentru oamenii liberi, ele vor fi ușor uitate. Oamenii liberi iubesc lucrurile intense, iar lucrurile intense nu sunt de lungă durată.
   
     Cei liberi au nevoie fie de persoane foarte fidele care să-i accepte, fie de persoane la fel de libere cu care să-și împărtășească gândurile și să le pună în aplicare.

Iubesc oamenii liberi.

    Libertatea reprezintă posibilitatea de a acționa după bunul plac.
    Câți oameni mai sunt liberi în zilele noastre?
    Privește în jur, oamenii nu mai sunt liberi, sunt îngrădiți de mulți factori.
    Religie. Rușine. Moralitate. Legi. Imagine. Servici. Granițe. Acte.
    Conștientă de faptul că tinerilor le se implantează sămânța unei imagini îngrădite de acești factori, recunosc și mă surprind ușor oamenii care apar de nicăieri dar sunt liberi în limita în care își permit.
Acești oameni sunt genii. Se ascund după o imagine normală, la modă ai zice, dar discutând si cunoscându-i realizezi câte valori ascund. Cărți citite, călătorii, experiențe, pericole, adrenalină, pasiuni, acțiune. Pentru ei nebunia este un atribut ușor.
    Oamenii îngrădiți, cu mintea închisă, zic despre ei că nu știu ce vor, că pierd timpul, că hoinăresc și că nu vor realiza nimic în viață. Acești oameni nu știu că oamenii cu mintea liberă au o sete de cunoaștere imensă. Ei vor să exploreze, sunt dinamici, au nevoie de mai mult drog, au nevoie de mai multă experiență. Nu le este teamă de moarte pentru că nu au regrete.
    Oamenii liberi nu exprimă violență, ei știu că violența este pentru cei mici, fără multă minte. Știu că ceea ce dai, aia vei primi. Știu cât suntem de mici și de aceea fac lucruri diferite, mari față de tiparul implementat. Oamenii liberi știu că nimic nu le aparține, că nu merită să iubești lucruri și uneori nici oameni. Oamenii liberi iubesc știința, cunoașterea (de aceea multe dintre genii au fost oameni marginalizați de societate, au fost atipici, fără familii, cu vicii sau pasiuni). Oamenii liberi au vicii, nu sunt perfecți, sunt doar liberi. Oamenii liberi nu au frici. Oamenii liberi nu sunt complexați de impresia societății, ei caută să se cunoască pe ei.
    Caut să fiu un om liber, caut să iubesc oamenii liberi, caut să descopăr și să cunosc lumea din care fac parte si lumea care face parte din mine. Voi rupe lanțurile societății și voi învăța să iubesc, să trăiesc, să învăț, să gândesc liber. Viața trebuie trăită astfel încât să râzi când îți amintești, dar să îți fie rușine să povestești.